Ani de zile am meditat doar cu ochii închiși până când am aflat că starea meditativă este bine să o păstrez și cu ochii deschiși.
Mi s-a părut un paradox total.
Cum adică meditație cu ochii deschiși? Imposibil așa ceva.
Este ceva de neînchipuit, acea stare de dubiu când înveți să conduci și te pune intructorul să parchezi cu spatele la poligon și te dai de bordură. Nu odată ci de 3-4 ori ca să ți se formeze credința că nu vei reuși în veci să parchezi cu brio să-ți iei carnetul de șofer.
MEDITAȚIA
O condiție fundamentală a meditației este starea de fără gânduri, prezența în care nu mai ai gânduri sau conștientizezi că nu ești gândurile ci îți simți esența, descoperi universul care te înconjoară, din care faci parte, acea energie spirituală ce străbate lumea fizică.
Cum să îți păstrezi această stare cu ochii deschiși când este greu de atins și cu ochii închiși?
Fie că ești într-un mediu vibratoriu fertil care îți permite acest lucru, sau experimentezi și exersezi meditația cu ochii deschiși, chiar dacă nu ajungi la aceeași profunzime la care ai ajunge cu ochii închiși.
TAI CHI
În practica Tai Chi nu șezi, vei fi în mișcare.
Sunt 2 faze esențiale în Tai Chi:
- Faza de învățare: îți vei folosi atenția focusată pe noutatea pe care o vei învăța
- Faza de dans: în care vei pune în practică cele învățate deja. Ideal vorbind vei savura mișcarea, care va deveni o parte din dans. În timp ce savurezi te vei bucura de prezență, care este deja o stare meditativă
Astfel poți exersa meditația și cu ochii deschiși, stând în picioare, fiind în mișcare. Precum dansul în tai chi este lentă, pentru câteva secunde chiar îți și poți închide ochii.
Așa poți medita în mișcare.
Din propria experiență admit că meditația cu ochii închiși în poziția șezută este mult mai ușoară, poți avea trăiri mult mai profunde, căci factorii perturbatori din exterior sunt minimizați. Fluxul de informații este redus cu 80% (ochii sunt închiși), astfel interiorizarea este mult mai ușoară și trăirea calmului interior, a bucuriei și a compasiunii este mai profundă, gradul de conștientizare crește.
În tai chi te miști, intră aleator în joc activarea sistemului tău nervos simpatic și parasimpatic. Este important felul în care te miști.
Dacă ai mușchii și tendoanele încordați, adică depui efort în mișcare, dacă te forțezi în dans, atunci mișcarea ta nu va mai fi meditativă și nici nu mai putem vorbi de dans, pentru că dispare savurarea mișcării. Vei efectua doar o serie de mișcări forțate.
Iar când îți relaxezi mușchii și devii natural, lași ca picioarele și brațele să se miște natural, moale, fără încordare, îți vei folosi sistemul nervos parasimpatic în timpul mișcării. Astfel mișcarea devine o artă, un dans, ți se schimbă nivelul de percepție și vei avea șansa să trăiești alchimia și schimbarea interioară, starea mai profundă de meditație.
PRIVIREA
Un alt joc interesant apare din modul de privire, din starea ochilor.
Dacă privești foarte atent, liniar și focalizat, ți se închordează mușchii ochilor și îți activezi sistemul nervos simpatic.
Pe de altă parte dacă îți lași focusul, doar privești cu ochii relaxați, ți se activează sistemul nervos parasimpatic și focusul va fi preluat de conștiință.
Ca și cum Tai Chi ar deveni jocul opozițiilor: a focalizării atenției și a conștientizării.
Poți considera Tai Chi-ul ca și un punct de trecere de la starea alertă a vieții de zi cu zi la starea meditativă obținută cu ochii închiși.